Nu vom fi niciodată îndeajuns pentru persoana nepotrivită

Se vorbește peste tot despre relații toxice, despre parteneri toxici dar dacă am reformula și le-am spune că sunt doar niște parteneri nepotriviți? În natură întâlnim substanțe toxice dar care, de fapt, sunt nepotrivite pentru anumite specii și vitale pentru altele.  Cunoaștem faptul că minunații fluturi monarh se hrănesc cu niște plante extrem de toxice decând sunt omizi. Prezența agliconilor cardenolidici din corpul lor îi protejează de toxinele pe care le mănâncă și devin la rândul lor otrăvitori pentru prădătorii lor – păsările. Au avut nevoie de milioane de ani să evolueze în acest fel pentru a supraviețui.

Avem multe alte exemple în natură de animale și insecte care se hrănesc cu niște substanțe toxice care pentru alte vietăți pot fi letale. Și totuși, aceste substanțe salvează vietățile potrivite – care și-au dezvoltat mecanisme de adaptare și de supraviețuire. Acum să revenim la oameni. O relație toxică este o relație distructivă pentru cel puțin unul dintre parteneri iar asta s-ar putea evalua și prin observarea a cât timp ne petrecem certându-ne versus cât timp ne petrecem simțindu-ne bine cu celălalt. Ea nu mai susține, ci distruge starea de bine la nivel mental, emoțional și fizic. În fiecare relație există perioade mai bune sau mai puțin bune dar atunci când simțim în mod constant rușine, vină, frică, furie și tristețe, este un semnal de alarmă.

Dar cum ajungem să ne alegem oameni nepotriviți?

Noi învățăm să relaționăm ca adulți, în primul rând, din relația cu îngrijitorii noștri primari pe când eram copiluți și în al doilea rând, din relația dintre părinții noștri. Dacă mama și tata se certau tot timpul, tata poate o și lovea pe mama, o jignea, o înșela, posibilitatea este mare de a căuta o relație asemănătoare. La fel este și dacă unul dintre părinți se purta în mod abuziv cu noi: vom căuta familiarul pentru că noi asta știm de mici.

Dacă atunci când ne-am întâlnit partenerul ne-am spus: ,, Wow, parcă ne știm de mii de ani!”, de fapt partenerul are niște trăsături comune cu unul dintre părinții noștri și asta ne face să ne simțim ca acasă cu el.

,,Tata mă bătea, mă pedepsea dar mă iubea, în felul lui.” Vom internaliza că iubirea înseamnă abuz, conflicte, tensiune. Ar fi ceva necunoscut pentru noi să ne dorim o relație în care partenerul nostru ne respectă, ne ascultă, ne este alături. Ar fi o relație plictisitoare în care noi nu am avea pentru ce lupta.

De curând mi-a spus cineva: ,,Îmi doresc o relație interesantă în care să simt că trăiesc, că iubesc.” Am întrebat-o de ce nu îi acordă o șansă colegului de serviciu, care îi este și bun prieten, bun confident, care este mereu acolo după ce ea iese din vreo relație care o zdruncină bine. Mi-a răspuns că e prea plictisitor.

Practic, dacă avem un atașament nesigur și nu știm cum arată și cum se simte o relație sănătoasă, vom vrea să ne câștigăm dreptul la iubire și vom vrea să dureze cât mai mult acest proces.

Dacă obținem ce ne dorim, pentru ce am mai lupta? Așa că, inconștient, vom căuta parteneri indisponibili și vom crede cu toată ființa noastră că îi putem schimba; că ei la un moment dat ne vor satisface nevoile.

E ca și cum ținem cu dinții să ne schimbăm trecutul printr-o relație pe care noi urmărim să o transformăm într-una care să ne satisfacă nevoile.  Atunci când îi spunem relație toxică, este posibil să facem eforturi pentru a o transforma într-o relație sănătoasă.

Începem prin a ne schimba noi anumite comportamente, prin a deveni mai buni pentru celălalt, mai toleranți, până la a face orice doar ca celălalt să ne iubească, ca mai apoi să-i impunem să își schimbe și el anumite comportamente.

Vom vrea ca el să se schimbe. De aici, relația devine și mai toxică. Nu realizăm că el este doar un partener nepotrivit pentru noi pe care l-am atras pentru că aveam nevoie, în transformarea noastră, de el.

Ne prefacem că suntem acei fluturi monarh și ajungem să murim intoxicați de o hrană care nu ne este nouă destinată. Când noi îi cerem partenerului să se schimbe pentru noi, poate ar fi bine să ne schimbăm noi partenerul sau…așteptările. Poate în prezența altcuiva, partenerul nostru va fi potrivit.  Nu spun să renunțăm imediat la o relație în care nu suntem fericiți, orice relație poate fi îmbunătățită atunci când ambii își doresc asta, când ei colaborează pentru asta, când fac compromisuri în mod egal. Este nevoie de conectare emoțională, comunicare, respect, încredere, limite și de o muncă constantă a celor doi pentru a construi o relație conștientă.

Interdependența este la fel de importantă: ne putem baza pe celălalt pentru sprijin dar ne păstrăm identitatea. Aceste relații nepotrivite pot duce la frustrare, o stimă de sine foarte scăzută, anxietate, atacuri de panică, depresie, izolare socială și emoțională, somatizari și chiar tentative de suicid.

Poate fi incredibil de dificil să ieșim dintr-o astfel de relație pentru că:

– ne obișnuim să nu fim respectați și iubiți și ne complacem în această situație familiară

– ne spunem că nu există relații perfecte și se poate și mai rău ,, E rău cu rău dar e și mai rău fără rău „

– timpul trece și ni se pare că ar fi fost un timp pierdut dacă renunțăm

– de fiecare dată când încercăm să ne desprindem, celălalt vine spre noi cu promisiuni că se va schimba

– credem că va veni un moment când totul va fi ca la început și că suntem vinovați pentru unde s-a ajuns

– suntem înspăimântați de schimbări( să ne mutăm, să sufere copii, să nu mai frecventăm același cerc de prieteni, să nu mai avem aceeași stabilitate financiară).

Acele specii care au devenit imune la otravă, au avut nevoie de milioane de ani pentru a-și dezvolta mecanismele de supraviețuire și de adaptare.

Noi avem la dispoziție doar câțiva ani în care să iubim și să fim iubiți.  Este important ca de la primele semne că ceva nu este în regulă, să analizăm bine situația, să comunicăm cu partenerul nostru și dacă nu reușim să ne rezolvăm singuri problemele, să cerem ajutor specializat, să facem terapie de cuplu sau individuală și…să ne iubim.  Să avem grijă de sufletul nostru!

Bună! Sunt Ionescu Alexandra, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ și dacă îți dorești să intri într-un proces de terapie dar nu știi cu ce să începi, nu știi cum să alegi un terapeut care să ți se potrivească și habar nu ai în ce constă o terapie individuală, eu îți voi aduce mai multă claritate în această privință. Dar ce urmează te poate ajuta și dacă ești deja într-un proces.