Față în față cu PROCRASTINAREA

De câte ori ți s-a întâmplat să amâni o sarcină importantă până în ultimul moment sau chiar să depășești termenul? Te-ai observat cum îți vine să faci orice altceva (și aici mă refer la activități banale) doar, doar, să nu te apuci de ceea ce trebuie să începi? Sau poate crezi că doar sub presiune devii eficient? Procrastinarea este, de fapt, o deficiență de autoreglare emoțională, o strategie de evitare conștientă a anumitor emoții cărora nu le putem face față. Mintea noastră face tot posibilul să evite durerea și să caute plăcerea.

Procrastinarea nu este lene, nu este o proastă gestionare a timpului sau a priorităților, nu este nici măcar relaxare pentru că vine cu multă vinovăție, rușine și stres.                                       

 Ea apare pe fondul unei:

– Stime de sine scăzute ( ,,Nu sunt în stare să fac asta”, ,,Nu sunt suficient de bun”)

– Identități neclare ( ,,Nu știu cine sunt”, ,,Nu știu ce pot face”)

– Perfecționism (,, Trebuie să îmi iasă perfect însă, pentru asta trebuie să dau tot ce pot și nu știu dacă sunt pregătit acum să fac asta”)

– Nevoi de gratificare imediate

– Temeri de eșec sau chiar de succes

– Anxietăți

– Depresii.

Oricâte ,,tipsuri” ai primi despre cum să nu mai amâni, să fii mai disciplinat, să faci liste, să împarți sarcinile, să nu te mai lași distras de elemente din exterior, să te gândești la o recompensă la final, să vezi scopul și nu dificultatea, eu îți propun să îți iei timp și să te întrebi:

Care este frica ta profundă atunci când procrastinezi?